Citate din “Nunta in cer”
Ar fi inspaimantator sa crezi ca din tot acest cosmos atat de armonios numai viata omului se petrece la intamplare, numai destinul lui nu are nici un sens… Ma intreb, bunaoara, daca nu cumva in ziua cand am inceput sa iubesc nu s-a intamplat ceva langa mine, ceva pe care nu l-am vazut sau pe care nu l-am inteles si prin ingnorarea caruia m-am abandonat, fara luciditate, cu totul iresponsabil, intamplarilor. Te trezesti ca ai devenit ceva, fara sa-ti mai amintesti inceputurile acestei transformari.
* * * *
Simt ca ma ratacesc, imi dau seama ca spun foarte prost o suma de lucruri pe care le vad si le stiu totusi cu precizie, dar imi place sa vorbesc la intamplare. Asta ma stimuleaza si ma odihneste.
* * * *
Sunt uneori stari care parca isi pierd durata. Nu stii - sau nu-ti mai aduci aminte - cand au inceput, ce le-a dezlantuit, cum se transforma. Si totusi, din beatitudinea aceea turbure se desprinde uneori un cuvant, un strigat, o melodie sau macar o singura nota muzicala, care iti ramane necontenit prezenta, fara sa te mire precaritatea sau chiar nesemnificatia ei.
* * * *
