Memories on a plate...reloaded

Romania

Ieri am avut o intamplare neplacuta, prefer sa nu intru in detalii aici, ideea este ca am ajuns la Spitalul Municipal la urgente cu speranta ca cineva se va ocupa si de mine ca doar de aia m-am dus la urgente. Am intrat intr-un salon minuscul plin de oameni, cu 3 paturi si alea ocupate, 2 scaune ambele full. Era ora 11.30 cam asa. M-am asezat pe un colt de pat, panica mare, nimeni nu ma baga in seama.

Ora 12.30. Panica si mai mare, lacrimi de crocodil. Oare sunt invizibila? Nimeni nu se sinchisea sa ma intrebe si pe mine ce am si de ce sunt acolo.

Ora 13.00. Un nene doctor mai ok a venit si m-a intrebat cum ma cheama si ce am patit. I-am povestit tot dupa care mi-a pus o perfuzie si chiar s-a straduit sa imi gaseasca un pat unde sa pot sta. Intr-un final chiar mi-a gasit. Am plecat din spital pe la ora 14.30 cam asa, dorindu-mi sa nu fi ajuns acolo de la bun inceput. Asa ca daca ti se face rau si te duci acolo, sau la orice alt spital cred, iti urez multa bafta si nervi de fier. Daca nu e ceva grav, mai bine te duci acasa, dormi si iti garantez ca dureaza mai putin decat sa te duci la spital.